Pe drumul feroviar St.E.G./U. D. R. până la podul Megiureca.
Date istorice despre societățile care au administrat drumul feroviar:
StEG (acronim pentru Staats Eisenbahn Gesellschaft, complet Kaiserliche und königliche privilegierte österreichische Staats Eisenbahn Gesellschaft, în traducere „Societatea privilegiată cezaro-crăiască austriacă de căi ferate de stat”) a fost o societate austriaco-franceză, fondată în 1834 la Viena, care a construit primele căi ferate din Banat şi din România de azi şi a avut în proprietate, până la Primul Război Mondial, o mare parte din Banatul montan.
De la StEG la UDR
După unirea Banatului cu România, s-a pus problema gestionării activelor austro-ungare în cadrul noului stat Român. Guvernul a decis înfiinţarea unei noi societăţi care să încorporeze şi active ale StEG, astfel că succesoare acesteia avea să fie societatea „Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa” (UDR). Aceasta din urmă a fost înfiinţată legal în data de 8 iunie 1920. Statul român a căzu la înţelegerea cu STEG pentru ca în structura acţionariatul UDR să intre şi marii proprietarii internaţionali ai STEG-ului (trustul englez Vickers & Armstrong Ltd., marea bancă austriacă Boden Kredit Anstallt şi compania elveţiană Continental Trust for Bank & Industrial Values din Basel).
În 1920 UDR a efectuat o emisiune de 100.000 de acţiuni, pentru a permite capitalului românesc să intre în noua structură. Acţiunile au fost subscrise de un consorţiu de bănci format din Banca Marmorosch & Blank, Banca Chrissoveloni, Banca de scont a României, Banca Comercială Română, Banca Generală a Ţării Româneşti, Banca Albina din Sibiu şi Temeswarer Bank und Handel A.G. Prin această complicată structură a acţionariatului, noua societate de interes naţional pentru România a avut pe de-o parte dezavantajul că a rămas puternic ancorată în interesele internaţionale, însă pe de altă parte, avantajul că avea acces facil la surse consistente de finanţare. Semnificativ pentru modul în care a decurs tranziţia este faptul că directorul executiv al STEG din perioada 1903 – 1920, ing. Adalbert Veith, a preluat funcţia de administratorul delegat al Uzinelor Reşiţa, funcţie deţinută până în 1927, când s-a retras.
